Analgezice antice care chiar functionau

Opiu

Prin anii 3400 i.Hr. in Mesopotamia erau culturi vaste de opiu. Sumerienii antici au numit planta Hul Gil, stiut fiind faptul ca opiul are efecte anestezice si euforice. De la sumerienii care stiau cum sa extraga opiu au invatat si asirienii si babilonienii, egiptenii. Deja in 1300 i.Hr. egiptenii antici cultivau propriile plante pentru opiu. Faraonii erau cei care incurajau cultivarea plantelor pentru opiu, acesta fiind folosit pentru o multime de lucruri in interiorul resedintelor lor. In 330 i.Hr. Alexandru cel Mare a adus opiul persanilor si indienilor. Din 1300 nu a mai fost permisa folosirea opiului, insa in 1527 a inceput sa fie iar folosit cu scopuri medicale. Era folosit pe post de anestezic, cu scop recreational si era deja prezent si in randul traficantilor de droguri. Astazi, depinde cum e folosit, opiul e un lucru bun sau rau pentru societate.

Maselarita

Cum se intampla si in cazul altor ierburi si plante folosite in scop medicinal Hyoscyamus niger sau maselarita poate avea un efect psihotrop. Este utilizata pe post de anestezi inca din vremurile antice. Atropina din aceasta planta relaxeaza musculatura si scopolamina este un alcaloid otravitor care previne voma, calmeaza indivizii si induce somnul. Maselarita era folosita la inceput pentru a calma durerile. In Turcia antica se folosea pe scara larga aceasta planta, era sub forma de pastila sau se fuma, ameliorand durerile de dinti, urechi, alte maladii. Pentru a scapa de durerile de dinti se afuma gura cu maselarita, apoi se clatea gura cu apa curata si calduta, semintele de maselarita bogate in atropina si scopolamina erau imprastiate pe carbuni incinsi. Fumul ajungea in gura si se faceau un fel de inhalatii, eliminandu-se durerile de dinti.

Google+FacebookTwitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *