Am obosit

Am obosit sa ma nasc din idee,
Am obosit sa nu mor –
Mi-am ales o frunza,
Iata din ea ma voi naste,
Dupa chipul si asemanarea ei, usor
Seva racoroasa o sa ma patrunza
Si nervurile îmi vor fi fragede moaste;
De la ea o sa învat sa tremur, sa cresc,
Si de durere sa ma fac stralucitoare;
Apoi sa ma desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilaresc
În care
Se moare
La frunze.

– Ana Blandiana

Poate că mă visează cineva

Ana Blandiana
Poate că mă visează cineva

Poate că mă visează cineva –
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc…
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.